Ziua bună tuturor!Într-adevăr, nu am mai scris de multă vreme şi aş vrea să-mi cer scuze. Am avut un an competiţional foarte dificil, care ne-a dus la retrogradare. Am suferit mult, pt. că ţineam foarte mult la clubul din Burgos şi la oraş. Îmi făcusem o grămadă de prieteni şi era ca o a doua casă pt. mine. Dacă rămâneam în Liga întâi, precis semnam cu ei din nou. La o săptămână după ultimul meci oficial, m-am întors acasă. Aş mai fi stat, dar urma ziua mamei mele şi nu puteam lipsi de la acest eveniment foarte important pt. mine. Am avut ocazia să ajung şi pe la Satu Mare să-mi vizitez bunica, verişorii şi unchiul. Chiar dacă am stat doar 4 zile m-am simţit excelent şi mi-a fost foarte greu sa plec. Mi-a plăcut pt. că e un oraş mic şi liniştit, chiar dak se numeşte Satu Mare (lol). Normal că am ieşit cu verişorii mei în club şi am cunoscut mai mulţi amici de-ai lor, care mi s-au părut persoane nemaipomenite. Ce pot să spun… iubesc oraşul Satu Mare şi am de gând, în viitor, să mă stabilesc acolo. După superba deplasare la Satu Mare am petrecut câteva zile în Bucureşti cu prietenii şi familia mea. Cei de la Sport Arena Streetball m-au invitat la conferinţa de presă pe care au organizat-o înainte de a începe turneul. A fost o mare onoare să particip la acel eveniment, ţinând cont că nu puteam şi nici nu aveam de gând să particip la nici unul din turnee. Oricum, ţin să le mulţumesc încă o dată, pe această cale, pentru invitaţie. Următoarea deplasare pe care am făcut-o după conferinţa de presă a fost la Oradea, pentru turneul final de Junioare II. A fost un turneu interesant, care mi-a readus multe amintiri de când eram junioară. Au fost două echipe care, fără nicio problemă, au ajuns lejer in finală: Olimpia Bucureşti şi BC 97 Bucureşti. Turneul s-a terminat cu victoria echipei BC 97 Bucureşti, care a câştigat, pot spune, cam lejer în faţa Olimpiei. Multă lume spune că Olimpia a pierdut din cauza că erau obosite jucătoarele de bază, ele jucând şi la alte nivele (mai mari) pe tot parcursul campionatului, inclusiv înainte de acest turneu. Eu sunt de altă părere. A câştigat cine şi-a dorit cel mai mult să câştige acel meci şi vreau să le felicit pe acele fete şi în special pe: Claudia Uşurelu (care a ştiut exact cum să se apere la Sonia Ursu), Ana Cuatu (care nu a intrat în primii 5, dar când a intrat, a înscris în momentele decisive ale partidei) şi pe Iulia Olaru (care, de asemenea, a marcat excelent din zona careului de 3 sec). Singurul lucru care nu mi-a plăcut la acest turneu a fost festivitatea de premiere. Nu am înţeles cum o jucătoare care nu a jucat in meciul final al turneului a primit 2 titluri de MVP. Înţeleg că este o jucătoare bună şi a şi dovedit-o, dar nu mi se pare normal să i se acorde acest titlu. Pt. că, la fel de bine, putea fi premiată Bigică (de ex.), care a cărat în spate toată echipa SS5, sau o altă jucătoare care nu a jucat acel meci final. Poate mă înşel, dar asta este părerea mea.După Oradea, am plecat, cu două dintre prietenele mele (Gabriela Cursaru şi Claudia Uşurelu) la munte, unde a fost superb. O săptămână de linişte, soare, plajă, baie şi distracţie. Nu se putea mai bine. Din păcate, nu am putut sta prea mult pt. că trebuia să ne întoarcem pt. cantonamentele cu loturile naţionale. Ele au plecat la Arad, iar eu voi pleca la Alexandria. În această perioadă trebuia să mă duc în Spania, la turneul Preolimpic, fiind invitata de FEB (Federaţia Spaniolă) dar, din anumite motive personale, nu am putut fi prezentă la acel eveniment.Acum, tocmai mi-am terminat de făcut bagajele, pt. că mâine, la ora 6 p.m., trebuie să fiu prezentă în Alexandria, la hotel Sport, ca să începem pregătirea pentru Calificări. Îmi este un pic teamă şi voi începe încetul cu încetul, pt. că o perioadă foarte lungă de timp, respectiv 5 luni, m-am chinuit să vindec două rupturi musculare pe care le-am făcut în timpul campionatului trecut. Nu vreau să creadă lumea k nu voi face tot ce îmi stă în putinţă să ajut echipa naţională, dar vreau să am mare grijă de sănătatea mea, pt. că am semnat cu o echipă la care dacă nu sunt aptă, voi fi înlocuită imediat. Mai ales că, după cum ştim cu toţii, la loturile naţionale nu prea avem asistenţă medicală mereu. Cel puţin anul trecut cu 4 antrenamente pe zi, doctorul venea la noi o dată pe lună.Am un pic emoţii, în ceea ce priveşte viitoarea mea echipă, pt. că voi juca în Euroliga şi este un pas înainte ENORM pentru mine. O să am lângă mine jucătoare împotriva cărora am jucat in NCAA, dar pe care următoarea dată când le-am văzut a fost in WNBA. Una dintre ele este Michelle Snow (fostă jucătoare la Tennessee), care în 2002, când am jucat împotriva ei (pe terenul nostru), a scăpat pe contraatac şi a dat de sus. O să trebuiască să învăţ cum sa dau pase la Alley-Oop… lol. Dar sper să fie bine şi să mergem cât mai sus în Euroliga.Începând de mâine, însă, timp de două luni, mă voi concentra pe tot ce ţine de echipa naţională. Asta este noua mea prioritate. Aşa că fetelor, dragele mele coechipiere, la muncă şi PE ELE!!!!!! Om fi rămas noi mai mici fără Floricica noastră care s-a dus in WNBA (OLEEEEEEEEEE), dar ne-om descurcăm noi. LA MUNCĂ şi HAI ROMÂNIA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
si am reusit sa castigam!
